Chat with us, powered by LiveChat

Bă, eşti mistic!

17 apr. Bă, eşti mistic!

Am suportat si Pastele asta. Cu iepuri, la propriu (te am atins) si la figurat,cu vreo 2 oua si ceva cozonac si o mare cantare bisericeasca de m-a luat somnu. La sfarsit m-am pupat cu preotul,nu ca eu vroiam..dar na, ii dai peste nas Maresalului?? L am felicitat ptr liturghie si dus am fost.

Am dat peste niste ganduri pe care tin cumva sa le arunc aici, sa nu zica lumea ca nu impartasesc de Paste !! Ganduri care ma cam cutremura din cale afara pentru ca simt fericire,tristete si teama in acelasi timp si ordini diferite.
Tragem zilnic de noi sa deschidem ochii,sa ne facem griji, sa marim doza de cortizon din corp, sa ne ajustam creieru pentru a fi mai intelepti,buni sau rai,mai linistiti,voiosi si puternici.

Zilnic,vreo cateva zeci de mii de zile

Constat ca putine din lucrurile de mai sus le facem pentru noi. Ceea ce e rau. Multe sunt pentru un ego care ne ghideaza viata,speranta,fizicul si mintea. Un ego care ne tine captivi si nu ne lasa sa fim cine suntem de fapt. Egoul se hraneste cu ce-i in jurul lui si are o continua stare de absorbtie. Vrea mai mult,mai bun. Tot timpul. Insa pe pielea mea de marinar, simt ca trairea prin ego, imi sufla prezentul si orice as vrea sa fac imi fura identitatea. Dar incerc trucuri,ma linistesc si imi dau refresh la cap.

Un batran de prin batrani mi a spus odata ca orice ai face in viata,cand esti nervos,abatut sau ai probleme mari si nu iti poti lua capul de ele,sa inchid ochii si sa respir adanc din piept de trei ori. Functioneaza peste masura,cel putin cazul meu. Cica la orice respiratie profunda, anormala, creierul se deconecteaza de ganduri. Merge cand simt ca egoul ma jongleaza. Dar nu-i nimic,incarc munitie pe teava..

Nu stiu prin ce trec,dar de ceva vreme, am o temporara liniste in cap. Mi-e dat acum sa exersez vocea interioara.O sa ma-n jure Ghandi,ca la el am auzit de din astea grele. „Calma si linistita voce interioara” spunea el. Asa se calma domnu. Insa nu e usor de constientizat ce vrem DIN noi,ci mai degraba ce vrem PENTRU noi. Cred ca materialismu e roata de la ceas,si ceasu e viata noastra. Nu stiu cum,dar parintii ne-au educat , aici generalizez, sa fim muncitori,respectuosi si sinceri. Sa ne facem scopuri si sa le atingem. Nimic rau. Dar de ce nu ne-au invatat sa ne iubim,sa ne descoperim si sa ne jucam mai mult? Versiunea Dilema din partea mea.

Incercam sa nu ne plictisim

De obicei identificarea cu mintea,ne duce la neliniste,plictis. Cautam noi stimuli,ne uitam la Tv,vorbim la telefon,mergem la shopping, navigam pe net,etc. Nu e nimic rau in astea,insa doar ne hranim mintea si transferam lucrul acesta,corpului.Iar de multe ori se transforma si in cantitati mai mari de mancare. De aici, din plictis,uneori ne dam seama cine suntem si cine nu suntem.
Totusi sunt prins de ganduri,in fiecare zi, sunt cu ele tot timpul.

Deconectarea se invata greu.Dar e obligatorie. Gandurile ne indica si ne controleaza viata. Ele sunt un mic dusman al nostru. Ne duc si ne intorc unde vor ele, nu ne lasa sa simtim tot timpul. Ne trag in jos,din amintiri,invataturi si educatie. Cred ca e bine sa nu ne luam gandurile prea in serios. Fluxul lor e izbitor de puternic. De aici pleaca felul in care putem sa ne linistim sau nu.

Creativitatea si sinonimele ei vin cand esti linistit,fara ca gandurile sa-ti sufle in ceafa. Munca,viata cotidiana, ne-ar fi mai de prisos daca nu am avea zgomot. Inteligenta n are zgomot.Solutiile problemelor vin din liniste. Bag de seama,cu mici virgule,ca o dau in utopie. Sper ca nu.

In schimb,ce? toate dorintele,asteptarile,fricile, problemele de zi cu zi,care ne rapesc cea mai mare parte a vietii se transforma intr-o liniuta de cativa centrimetri de la data nasterii si data de pe piatra funerar. Oricum pentru ego este deprimant,iar ptr noi,pentru sine,este eliberator.

Va pup,pe toata lumea!