Chat with us, powered by LiveChat

Viaţa la trib

07 mai Viaţa la trib

Am renuntat o perioada la masina si trag la pedale de zor. 60-70 Km la zi. In oras si mai mult afara. Ca timp, e mai scurt decat in masina. Tot ce fac in plus este socializez prin semne cu soferii indisciplinati. Acum ei ma vad mai bine. Am mai mult timp de gandit la oameni si la nevoile lor.
Fie ca ne dorim, fie ca nu, toti trecem prin segmentul supertribului, tribului si minitribului.

Instinctul de a fi toti impreuna in cete, haite sau prin definitie, triburi, ne fac sa fim mai activi si sa evoluam impreuna. E firesc as zice. Insa, argumentele stintifice despre maximizarea si minimizarea unui trib tin strict de conducatorii ei. Regnul animal ne e dovada clara. La el ne raportam, pentru ca din el venim. La animale e usor, la noi nu. Noi mai si rationalizam, din fericire, din ce in ce mai multi.

Actionam ca atare si facem lumea mai fericita. In triburi, fericirea e mai des intalnita daca ‘animalele’ din el muncesc impreuna la procurarea hranei, cauta si miros de unde, poftesc politicos (nu dupa 7 seara) si traiesc linistite pe glie. Au grija de pui, ii cresc, contribuie cu totii la buna stare a comunitatii. La supertriburi, nu e chiar asa. Metropolele si orasele mari de azi, care s-au umplut de minitriburi si triburi, formand aglomerari urbane pe care doar oamenii le pot tolera.

Observi de-a lungul fiecarei dimineti, in drumul spre munca, o stare impacata de nefericire pe chipurile semenilor. Argumentul e dovedit de majoritate. Restul nu-si accepta conditia, o urnesc si se autoeduca. Urmata de autoevaluare , intelegere de sine si evolutie. Spirituala,financiara,emotionala. Fiecare dupa nevoi. Desi nu voi enumara nevoile umane, ele ne ghideaza asa zisul destin. Ori ne vrem importanti si plini de certitudini, ori emotionali si indragostiti. Materie este pentru fiecare.

Insa, dat fiind supertribul care modifica subliminal sistemul in care existam, uneori ne fura nevoile si ne trezim la inceput, luand-o de la capat. Procesul de lupta e vitejesc, e biologic. Supertribul destrama incet spiritul ducandu-l catre pseudovalori. Uneori simti ca esti fericit, ii vezi si pe altii. Le traim pentru ca ne facem gasti, cete, cum spuneam mai sus, un fel de minitrib in care ne regasim, ne iubim, ne cunoastem. Nu concluzionez ideea, doar remarc schimbarile nevoilor umane. Care se valorizeaza si devalorizeaza in functie de mediu, anturaj si nevoi.

Toate bune la voi!